miercuri, 23 aprilie 2008

Iona


"cred ca lucrul cel mai ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul.Iona era singur,dar ecoul lui era intreg.Striga Io-na si ecoul raspundea Iona.Apoi nu a mai ramas decat cu o jumatate de ecou.Striga Io-na si nu se mai auzea decat Io.Io in vreo limba veche inseamna eu.E tot ce-mi amintesc".Marin Sorescu.Iona este un personaj biblic,un erou exceptional care triumfla asupra destinului,o formidabila metafora pe tema destinului uman.Insusi Marin Sorescu marturiseste: "inca imi vine pe limba sa spun ca Iona sunt eu...Cel care traieste in Tara de Foc este tot Iona,omenirea intreaga este Iona,daca-mi permite Iona este omul in conditia lui umana,in fata vietii si in fata mortii".Iona nu vorbeste limba clasica a durerii.El vorbeste mai degraba un dialect al acesteia,poetic si filosof,in puseuri de constiinta generala de teroare a pozitiei sale in univers.Giano Accamea.

Iona nu este un profet care se impotriveste lui Dumnezeu..Este un om obisnuit,un pescar care se abate de la drumul sau pentru a-si pune intrebari,cautand altceva,cautand raspunsuri,transformandu-si viata intr-o problema existentiala.

" Un sfert din viata il pierdem facand legaturi intre idei,fluturi,intre lucruri si praf.Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat."Iona nu isi traieste viata credincios conceptiei conform careia fiecare om trebuie sa se adapteze societatii sau mediului in care traieste.tacand si nepunandu-si intrebari.Iona nu este contra lui Dumnezeu.Dumnezeu reprezinta pentru Iona punctul de sprijin,elementul de stabilitate,un axis mundi religios care reprezinta fundamentul linistii,al meditatiei,,legatura dintre om si eternitate.Pierderea lui Dumnezeu provoaca tragismul situatiei.Pierderea credintei in Dumnezeu inseamna prabusirea sperantei in renastere,in inviere.Cred,dar nu sunt inrobita de credinta..

Niciun comentariu: